ADRIAN
Prenumele des întâlnite la romani Adrian şi Adriana reproduc numele latin Hadrianus / Hadriana, derivat de la numele localităţii Hadria şi însemnând de la Hadria. În Italia antică existau două localităţi cu acest nume: una în regiunea Veneţiei de azi (actuala localitate Adria din provincia Rovigo), care a dat numele Marii Adriatice, şi alta în regiunea Abruzzo de azi (actuala localitate Atri din provincia Teramo), despre care se se crede că ar fi locul de origine al gintei Aelia, din care descindea împăratul Adrian (Hadrian). Publius Aelius Traianus Hadrianus, cunoscut că Hadrian, a fost un împărat roman din dinastia Antoninilor, care a domnit între anii 117 şi 138, fiind succesorul împăratului Traian. Hadrian a iniţiat o serie de reforme în armată şi justiţie; iar arta şi arhitectura au înflorit în timpul domniei lui. La Roma, din ordinul lui a fost restaurat Panteonul şi s-a construit Mausoleul, mormântul împăraţilor romani până la Caracalla. El însuşi filosof şi scriitor, Hadrian a acordat o atenţie deosebită promovării filosofiei şi literaturii, manifestând o înclinate aparte pentru cultura greacă. O carte superbă despre viaţa împăratului Hadrian şi o lectură obligatorie pentru toţi pasionaţii de istorie şi nu numai este romanul Memoriile lui Hadrian, de Marguerite Yourcenar. În primele secole după Hristos, numele Adrian a fost purtat de o serie de martiri, printre care şi Sfântul Mucenic Adrian, sărbătorit în Biserica Ortodoxă pe 26 august. Împreună cu soţia sa, Natalia (sărbătorita şi ea în aceeaşi zi), Sfântul Adrian a trăit în cetatea Nicomidia (oraş din Asia Mică, aproape de Constantinopol), în vremea împăratului Maximian, şi şi-a jertfit viaţa pentru credinţa în Hristos.
Vechiul nume roman Hadrianus a pătruns în onomastică creştină şi s-a răspândit, astfel, în Europa. De greci a fost preluat din latină, sub forma Adrianos. În secolul al XV-lea, în Ţara Românească erau atestate formele Andrian şi Andreian, explicabile prin contaminarea cu un nume mult mai frecvent în acea vreme, Andrei. Mult mai vechi, din secolul al XIII-lea, este numele satului Adrian din Oas. Cea mai veche formă a numelui Adrian la romani este Udre(a), evocată de Anton Pann (care cum venea, tot Udrea-l chema). De la Udrea s-a format un nume de familie frecvent la romani, Udrişte.
Persoanele care poartă numele de Adrian au un caracter mândru, trufaş. Sunt severi, dar au nervii tari. Sunt recunoscuţi pentru ambiţia de care dau dovadă şi de efortul pe care îl depun în proiectele lor. Adesea sunt foarte stăpâni pe ei şi îşi arata superioritatea, au gustul puterii, dar nu suportă să fie părăsiţi.
A D R I A N = 1 + 4 + 9 + 9 + 1 + 5 = 29 = 11 = 2
Echilibrul lui Adrian este adesea precar deoarece o puternică tensiune nervoasă însoţeşte temperamentul său pasional. În copilărie, Adrian este adorabil şi ataşant, dornic să se facă plăcut, receptiv la atmosfera familială. În cazul în care un dezechilibru îşi face apariţia în viaţa sa, Adrian se simte complet pierdut. În acest caz, Adrian se va închide în sine, se va refugia în lumea viselor sale. Părinţii trebuie să îi favorizeze autonomia şi simţul responsabilităţii.
Vibrația lui 2 induce o stare de incertitudine. Cu toate că este dinamic, dovedit de vibrația primei litere a numelui, și susținută de majoritatea literelor din nume, suna totală a literelor îl face pe Adrian să cântărească suplimentar fiecare decizie pe care o ia. Această calitate îl poate face instabil și impulsiv, însă atunci când este hotărât în direcția în care dorește să înainteze, nimic nu-l mai poate opri.
vezi toate numele aici
