VALENTINA
Numele provine de la numele roman Valentinus ce se trage de la numele Valens, în latină însemnând puternic, viguros, sănătos. Sfântul Valentin a fost un martir al secolului III. Ziua să de sărbătoare a fost în aceeaşi zi cu festivalul roman al fertilităţii din Lupercalia, ceea ce a rezultat într-o asociere între ziua Sfântului Valentin şi ziua iubirii.
Derivatele Valentius, Valentinus şi Valentina intră în onomastica creştină prin cultul unor martiri menţionaţi în calendarele creştine atât în vestul cât şi în estul Europei. Fiind nume calendaristice, așteptările au fost ca numele să ajungă la noi pe cale greco-slavă însă documentele onomastice nu înregistrează decât sporadic variante ale numelui venite însă pe cale maghiară sau germană.
Însă ziua Sfântului Valentin a fost pusă în legătură cu iubirea romantică abia în Evul Mediu târziu, în secolul al XIII-lea, când papa Alexandru al IV-lea l-a numit pe Valentin din Terni patron al îndrăgostiţilor. Nu există nicio dovadă a legăturii dintre acesta şi dragostea de la Curte. Unii susţin că ziua îndrăgostiţilor a fost instituită pentru a contracara Lupercaliile, o sărbătoare păgână care încă ar fi fost celebrata în lumea creştină şi în care îndrăgostiţii şi-ar fi trecut numele pe o urnă (nu există însă dovezi pentru asta). De fapt, ziua de 14 februarie a fost celebrată multă vreme, în Evul Mediu, ca sărbătoare a celibatului, căci, de Lupercalii, fetele tinere nemăritate se ascundeau pe la marginea satului, aşteptând ca băieţii celibatari să le găsească. Cuplurile formate în urmă acestui joc de-a v-aţi ascunselea urmau să se căsătorească în răstimp de un an. Astfel, se stimula creşterea demografică şi dezvoltarea localităţilor. Desigur, în acest joc social se trişa mult: cuplurile care existau deja, neoficial, se „găseau” că prin minune, iar băieţii căutau o fată anume, pe care o plăceau – în general, cea mai frumoasă din sat era cea mai curtata.
În Antichitate, luna februarie era luna fertilităţii şi a dragostei. În Atena, perioada dintre 15 ianuarie şi 15 februarie era luna Gamelion, dedicată unirii sacre dintre Zeus şi Hera. În Roma, în 15 februarie se celebrau Lupercaliile, festivalul lui Lupercus, zeul fecundităţii. Preoţii lui Lupercus sacrificau capre, iar cu cuţitul însângerat atingeau frunţile a doi tineri aristocraţi, un băiat şi o fată. Apoi sacrificau un ţap, iar din pielea acestuia făceau nişte curele. Fugeau apoi goi în jurul colinei Palatin, lovindu-le cu curelele pe femeile care le ieşeau în cale, pentru a le da darul fertilităţii, conform oracolului Iunonei (Herei), protectoarea căsătoriei şi a maternităţii.
Persoanele care poartă numele de Valentina sunt competente, practice și adesea obțin putere și statut financiar. Ajung ușor la succes în afaceri și sunt capabile să își împlinească visele materiale. Deoarece se concentrează foarte mult asupra afacerilor, încep să își neglijeze viețile private și relațiile. Au adesea nevoie de liniște și simt nevoia de a întelege și de a analiza lumea în care trăiesc.
V A L E N T I N A = 4 + 1 + 3 + 5 + 5 + 2 + 9 + 5 + 1 = 35 = 3 + 5 = 8
Este o fire diplomă dar ageră și vulcanică. Știe exact ce vrea și nu lasă nimic la voia întâmplării. Este foarte sensibilă la critici de aceea face tot posibilul să evite situațiile jenante sau descurajante pentu ea. Îi face plăcere să fie în compania oamenilor, mai ales a celor din pătura de sus a societății, pentru că atunci are ocazia să-și pună în valoare talentul managerial și de lider.
Latura sa negativă apare atunci când se încrâncenează să facă totul după bunul plac, indiferent de părerile și nevoile celor din jur. Se poate transforma într-o furtună care mătură tot în calea ei și care se pornește și se oprește după propriile legi.
vezi toate numele aici
